Acasă în România

Suntem acasă în România de o săptămână și încercăm să ne adaptăm la climă. După un an în care nu am mai simțit temperaturi mai mari de 25 grade, am întâlnit unele cu mult peste 30 și ne-a schimbat puțin dispoziția. Copiii au fost când prea agitați, când foarte moleșiți, dar dornici să viziteze tot de ce le era dor. Ne bucurăm că avem alături oameni dragi care ne-au așteptat cu căldură și drag și le mulțumim pentru dragostea lor sinceră, contează mult pentru noi. La toți cei 4 bunici le-am lipsit mult și mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare revedere cu ei.

Ne-am decalat puțin cu programul de somn, seara de la 19:30 am ajuns chiar și la 22:00 după multe povești citite. Defapt nici nu mai sunt povești, căci David vrea să citim din revistele lui cu corpul omenesc ( o colecție pe care am luat-o de la chioșcul de ziare săptămanal) și pe care nu o mai lasă din mână zi și noapte. Interesant este că la finalul fiecăreia ai un quiz cu intrebari din ce ai memorat și un experiment de făcut ca să înțeleagă copiii mai bine tot ce se întâmplă cu corpul lor (o să revenim cu experimentele făcute într-un articol separat).

Anastasia își alege o carte cu poezii de care a prins drag să o citim.

Primele zile au fost entuziasmați de jucăriile și jocurile rămase aici pe care nu le mai văzuseră de anul trecut. Apoi a trecut entuziasmul și tot la răsfoit de cărți și desenat am ajuns.

Le place mult și afară, la joacă cu prietenii lor, sau să explorăm împrejurimile, deși David a constat foarte repede unele diferențe ( în special mijloacele de transport și tomberoanele amenajate pentru gunoiul menajer😅).

Este pasionat de mașinile de gunoi din Olanda din care șoferi cu ajutorul unei telecomenzi ridică tomberonul (uneori peste alte mașini parcate) și îl golesc înăuntru fără a se vedea vreun sac de gunoi în exterior (tot el a observat și asta). Ne spune adesea că atunci când va fi mare vrea să fie gunoier. I-am zis că este ok să devină orice îl va face pe el fericit. 😊

Referitor la acest gen de încurajări pe care le și dezbatem de multe ori, zilele trecute eram cu copiii la un loc de joacă din cartier, David se agățase de niște bări și mergea cu ajutorul mâinilor de pe una pe cealaltă. Un băiețel de vârsta lui încerca să îl imite până când îl vede tatăl lui și ii spune sa nu facă asta că va cadea. El foarte suparat îi răspunde:

– Dar băiețelul acela de ce face , că e tot mic ca mine?

– E treaba lui, nu te interesează. Hai că te țin eu să mergi pe astea să vezi că nu poți (îl ține puțin apoi îi dă drumul) Ai văzut că nu poți?

Apoi copilul îi aruncă o privire furioasă lui David pe semne „pe tine te lasă și pe mine nu, tu poți și eu nu”. 😔

Așa le tăiem din aripile copiilor fără să ne dăm seama, așa se naște concurența și invidia între copii, noi o creăm inconștient.

Multe dintre replicile pe care le spunem nici măcar nu sunt ale noastre, sunt cele care ne-au sunat în urechi copii fiind și s-au fixat atât de bine încât am crezut că noi nu putem face x și y lucru și le-am transmis mai departe asta și copiilor noștri.

Lăsati copiii să fie liberi, unici să încerce lucruri noi (nu avem noi habar câte pot ei face), atâta timp cât ești lângă el și lucrul acela nu este periculos lasă-l să exploreze lumea.

Au nevoie să simtă că au control la acțiunile lor, așa devin mai cooperanți și nu se vor ascunde de noi ca să le facă.

Îmi doresc să aud în jurul meu mai multe încurajări decât descurajări pentru copii.

#copiii se adaptează natural la schimbări pentru că ei trăiesc în prezent.😊

– Îl țin bine? Îl întreabă Ana pe David 😊

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: