Cum s-au adaptat copiii în Olanda.

Acum îmi dau seama că trebuia să fi scris acest articol mai de mult, pentru că constat că timpul parcă a zburat și noi suntem aici de o viață. Evident că nu este așa.😊

Anastasia avea 1 an si 11 luni iar David 5 ani și 4 luni.

În Olanda școala începe de la 4 ani iar copii merg la grupa 1/2 unde se afla copii de 4, 5 sau 6 ani.

David s-a încadrat perfect la această grupă și după doar o lună de locuit în Olanda, a mers la școală.

Școala aici începe la jumătatea lunii august iar vacanța de vară durează doar 6 săptămâni.

Ne-am făcut griji pentru el și pentru cum i se va părea școala printre străini pe care nici măcar nu îi putea înțelege. L-am învățat câteva fraze în engleză ca să spună dacă are nevoie la toaletă sau să bea apă. Nu a fost necesar nici măcar asta să spună. Doamnele ne-au primit cu o neașteptată căldură iar pe David l-au integrat super frumos. Ne făcusem tot felul de imagini cum o să plangă, cum nu o să mai vrea a doua zi la școală, eram pregătiți sufletește pentru asta și aveam deja pregatite cuvintele de încurajare pe care să i le spunem. Nici pe departe nu a fost așa. David a plecat cu doamna învațătoare afară la pauza de joacă, iar noi i-am spus că o sa venim după el la prânz. Pot să zic ca i s-au umezit puțin ochișorii când am plecat atât lui cât și mie evident. Doamnei directoare i s-a părut așa emoționant momentul încât și dumneaei avea lacrimi când am plecat. Imediat când am ajuns acasă am primit o poza cu David care zâmbea. I-am zis soțului ” tati am facut-o și pe asta”. M-au încercat atâtea sentimente în ziua aia și nu imi venea să cred că fiul nostru merge la scoală.

A fost tare amuzant că prima săptamână a trecut atât de repede iar când David a auzit că va fi liber in weekend a început să plângă.😅

Uite că pentru asta nu avem un discurs pregătit, i-am zis soțului. Încă o dată copii ne iau prin surprindere și ne pun la încercare. Ceea ce am înțeles noi și învățat din asta a fost faptul că în Olanda școlile pun mare preț pe socializare și integrare a copiilor de toate naționalitățile și categoriile. Îi învață cum să se respecte între ei și ii fac pe copiii să se simta speciali acolo unde totul este necunoscut pentru ei.

I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru faptul că am putut face pasul acesta pentru educația copiilor. Acesta a fost motivul principal pentru care am făcut acest pas.

Am regretat apoi și cei 3 ani de grădiniță făcuți în România, unde adesea David rămânea plângând sau nu mai voia să meargă în ziua următoare.

Anastasia nici nu a simțit cred vreo diferență în afară de drumul obositor. Din prima zi ea a fost ca la ea acasă. Vorba soțului: „Copiii au nevoie doar de noi ca să fie fericiți oriunde ne-am afla”.

David întreba adesea de prietenii lui din România. Datorită faptului că nu știa limba iar cănd mergeam la locurile de joacă nu avea cum să socializeze cu copiii. Acum la aproape 8 luni de școală poate comunica și chiar îl și vizitează acasă colegi și se joacă împreună. Râde pe seama mea de cum pronunț cuvintele și le spune tuturor colegilor săi că mama lui nu vorbește olandeza.😂

Ca urmare integrarea a fost neașteptat de naturală.

Să aveți zile cu zâmbete dragilor!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: